Povestea lui Capatina Eduard Gabriel, studentul care a murit în urma batailor crunte ale tortionarilor de la Închisoarea Galati

Povestea lui Capatina Eduard Gabriel, studentul care a murit în urma batailor crunte ale tortionarilor de la Închisoarea Galati

Capatina Eduard Gabriel la arestare în 1948

Unul dintre cele mai dure destine ale miilor de tineri care au trecut prin Experimentul Pitesti între 1949 si 1952 este cel al studentului Capatina Eduard Gabriel. Acesta a fost arestat în 1948 si dupa ce a stat mai multe luni la Jilava, a trecut prin infernul Experimentului Pitesti timp de peste doi ani. În 1951, ca urmare a batailor crunte aplicate de tortionari, un plamân i-a fost perforat si a decedat în scurt timp.

Nascut la 23 octombrie 1924 la Galati, Capatina Eduard Gabriel a fost arestat la 2 august 1948 pentru activitate în grupul legionar de la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, condus de Alexandru Cârciumaru. Din putinele informatii adunate de ancheta Securitatii rezulta ca implicarea sa a fost minima si s-a redus la participarea la una sau doua întâlniri ale câtorva membri ai grupului (Gheorghe Bâgu, Stefan Ispas, Victor Toma, Laurentiu Andronic, Alexandru Cârciumaru), în timpul carora unii dintre cei prezenti s-ar fi pronuntat împotriva regimului. Singura declaratie a lui Eduard Gabriel Capatina arata ca Stefan Ispas este persoana care l-a atras la aceste întâlniri, dar fara sa îi spuna ca vor mai veni si altii sau ce se va discuta acolo. Interogatoriile consemneaza ca pe o acuzatie inclusiv faptul ca la una dintre întâlniri Cârciumaru a rostit o rugaciune.

Capatina Eduard Gabriel

Una dintre victimele preferate ale tortionarului Gheorghe Rosca, Capatina Eduard Gabriel a fost condamnat la 3 ani temnita grea. Dupa o perioada petrecuta în închisoarea de tranzit Jilava, Capatina Eduard Gabriel a fost transferat la Galati pe 2 martie 1949, alaturi de alti 66 de detinuti. Conform memorialistului Costin Merisca, a facut parte dintre cei izolati în iunie 1949 în celulele de la etajul II, alaturi de nume importante cum ar fi Constantin Oprisan, Dragos Hoinic sau Octavian Voinea, ceea ce arata iar ca Securitatea îl banuia de o implicare mult mai adânca în activitatea anticomunista. Din acest moment informatiile despre el lipsesc, dar este de presupus ca nu a cunoscut violentele mai devreme de luna decembrie 1950, atunci când ele au pornit si la sectia temnita grea, în care era retinut. Mai concret, Limberea a fost torturat la camera numarul 3 a acestei sectii alaturi de colegii de lot Ion Fuica, Constantin Paragina si altii. Conform altor informatii, a fost torturat la camera 3 - biserica alaturi de alte victime. Astfel, Stefan Davidescu sustine ca Capatina Eduard Gabriel a fost una dintre victimele preferate ale lui Gheorghe Rosca, din cauza originii sale sociale, si ca a fost batut mai des si mai intens decât alti detinuti pentru ca nu avea în celula colegi de lot cu care sa fie confruntat. Cert este ca în urma batailor s-a ales cu un pneumotorax spontan (perforarea plamânului sau a cavitatii toracice), astfel ca la un moment dat a fost trimis la infirmerie. Situatia lui Capatina Eduard Gabriel era însa foarte grava. A doua zi a intrat în coma, iar în cursul serii de 30 mai 1951 a decedat. „Paul era deprimat, presimtea ca se prapadeste. Avea ochii înfundati în orbite, buzele vinete, nasul cazut peste gura si din când în când ofta adânc” În cartea „Marturisiri din întuneric. Reeducarea de la Galati (Editura Tehnica, Galati 1993), Gheorghe Bâgu, un fost coleg de celula cu Capatina Eduard Gabriel, îsi aminteste: „Într-o seara s-a deschis usa si un gardian mi-a soptit sa-mi iau bagajul si sa-l urmez. M-am bucurat, le-am spus celor ce ramâneau noroc bun si am executat totul fara nici un murmur. (...) Am fost condus la corpul de garda, unde fusesera adusi si câtiva dintre colegii si prietenii mei. N-am avut voie sa vorbim. Ma uitam la ei cu mila si compatimire. Am revazut pe Cîrciumaru Tudorel, Baciu, Radoi, Ivanescu, Ispas, Voiculescu, Paul Limberea si altii pe care-i stiam arestati. Erau de nerecunoscut: slabiti, îmbatrâniti, botiti si storsi de cele 7 luni de viata în celula. Se uitau surprinsi la mine. Nici unul nu se asteptase sa ma vada aici. Lacrimile le curgeau suvoi. De fapt toti plângeam. Bietului Limberea, bunul meu prieten si coleg, i se ascutise capul si-i tremura barba. Fusese înalt, voinic si osos. Acum era o epava. Ar fi avut nevoie de hrana mai substantiala, dar ratia pe care o primea în puscarie nu-l satisfacea, fapt pentru care s-a si prapadit. Cu el am reusit sa schimb câteva cuvinte, foarte greu, dar totusi am reusit. Printre cei care ne pazeau, unii erau totusi oameni în adevaratul înteles al cuvântului, cu suflet bun, oameni cu ajutorul carora reuseam sa comunicam între Capatina Eduard Gabriel era deprimat, presimtea ca se prapadeste. Avea ochii înfundati în orbite, buzele vinete, nasul cazut peste gura si din când în când ofta adânc. Vorbea încet, temându-se parca sa nu tulbure linistea puscariei. M-a întrebat când am fost arestat, daca nu stiu ceva despre parintii lui, ce stiu despre logodnica mea precum si despre ceilalti colegi din libertate. Aproape ca n-am reusit sa-i raspund.” „Nu s-a facut nimic pentru salvarea lui Capatina Eduard Gabriel” Un alt fost detinut de la Închisoarea Pitesti, Neculai Popa, a fost cel care i-a fost alaturi lui Capatina Eduard Gabriel în ultimele zile de viata, spune în cartea “Coborârea în iad. Amintiri din închisorile României comuniste” (Editura Vremea, Bucuresti, 2009): „Dupa câteva zile, este adus în camera al saptelea bolnav. Fiind numai sase paturi în camera, noul venit trebuia sa stea cu altcineva. Întrucât eu ramâneam foarte putin timp întins în pat, l-am luat cu mine. Am aflat ca se numea Capatina Eduard Gabriel si era chiar din Pitesti. Se plângea ca se sufoca. Facuse pneumotorax spontan în urma batailor si, din cauza lipsei de aer, gemea toata noaptea. Ma prefaceam ca dorm si-l auzeam pe Nae Clipcea cum îi spunea: „Mai Capatina Eduard Gabriel, nu mai geme atâta, ca îl trezesti pe Popicu, care este tare bolnav”. Simteam bunatatea din vorbele lui Clipcea, dar si aprecierile asupra starii sanatatii mele. Capatina Eduard Gabriel a intrat, a doua zi de la venirea sa, în coma, iar seara a murit alaturi de mine. Printre cei aflati acolo, îmi amintesc ca erau si medicinisti, care discutau ca, daca s-ar încerca o scoatere treptata a aerului cu seringa, ar fi fost posibila o salvare. Nu s-a facut însa nimic pentru salvarea lui Capatina Eduard Gabriel”.

Capatina Eduard-Gabriel, Capatina Eduard Gabriel , Capatina Eduard, Capatina Gabriel, Capatina, Capatina Gabi, Gabi, Eduard, Capatana Eduard-Gabriel , condamnat, suspendare, arest, arestare, scam, scammer, americani, bani, inselaciune, Angel, focoasa, galatean, Galati, ziar, stire, judecata, dosar penal, justitie, politie, penal, Capatana, Dating Scammer , escroc , cetateni straini, Galatean, galati ,escroc, cetateni straini, angel ,site-uri matrimoniale, inselaciune ,eduard gabriel capatana, Eduard Capatina , Gabriel Capatina , Gabriel Eduard Capatina, Gabi Capatina, Gabi, cetateni straini, judecatorie, judecata, Eduard Capatana, Gabriel Capatana, Eduard Gabriel Capatana, Gabriel Eduard Capatana, Stiri Galati, Curte Apel, just, info , info dosar